Emil Gârleanu a scris o serie de povestiri pline de sensibilitate şi duioşie despre micile vietăţi care ne înconjoară. Le-a numit frumos şi inspirat „Din lumea celor care nu cuvântă”. De atunci, generaţii întregi au văzut lumea altfel, cu înţelegere şi dragoste asupra gâzelor, păsărilelor, animăluţelor.
Crescând în această lume zbuciumată, am mai păstrat în suflet ceva din emoţia pe care am avut-o când am citit, prima oară, rândurile lui Emil Gârleanu.
Nu vreau să fiu patetic, însă asta e singura cale să-mi exprim sentimentele faţă de aleşii noştri, deputaţii băcăuani, care n-au cuvântat în prima lor sesiune. Nu trebuie huliţi. Trebuie doar încurajaţi.
De exemplu Lucian Ciubotariu. Fire dârză, de luptător. Să mor de nu cuvânta pe la Bacău. Când a ajuns în Parlament a amuţit. Nimic. Mucles. Niciun sunet. Măcar o întrebare, dar ce zic eu, măcar o onomatopee. A semnat pe vreo câteva iniţiative legislative. O singură cifră. Poate emoţiile debutului i-au cauzat starea de necuvântătoare.
Dar la Ionel Palăr chiar că nu mai înţeleg nimic. Este la a treia legislatură şi e limbut tare pe la Bacău, uneori poate prea limbut. În schimb, în Bucureşti e discreţia întruchipată. Noroc de DNA că mai aflăm şi noi ce mai face.
Viorica Marcu şi Cosmin Necula au aceeaşi linie de clasament. Zero.
La Nicu Marcu ne uităm numai la poză. E cauză pierdută. Poate la primii 4 deputaţi mai avem vreo speranţă de îndreptare, că trec pe acasă şi li se face ruşine de neamuri.
NOTE:
1. Restul deputaţilor băcăuani au cel puţin o întrebare, o interpelare, o declaraţie politică sau două luări de cuânt.
2. Cifra 1 din dreptul rubricii „luări de cuvânt” reprezintă jurământul depus la începutul mandatului.
