Prea mult Becali şi prea mult Sechelariu. Mă lasă nervii.
În primul caz a murit o mamaie care a vândut toată viaţa brânză-n piaţă. Tot respectul. A murit în piscină. Are doi băieţi procuratori, care au combinat tot fotbalul românesc. Au şi ceva probleme cu justiţia. Are un nepot în puşcărie. Am înţeles. Gata! Nici când a murit Nicolaescu n-au trasmis cu frecvenţa asta şi cu atâta patos. Doar pentru că o cheamă Becali?
În al doilea caz, Sechelariu ar fi împlinit o anumită vârstă pe 14 iulie. Însă, a murit omul. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Dar 14 iulie va rămâne doar ziua Franţei. Cel mult parastasul lui Arghezi sau ziua în care s-a născut Geoană.
Ştiu că e ziarul familiei, însă, scăderile în tiraj nu sunt cauzate, decât în mică măsură, de new-media sau de criză, în principal sunt o refecţie a prăbuşirii credibilităţii.
Cât timp va rămâne la conceptul de tigaie, pe care poţi s-o arunci când vrei, după cine vrei şi nu de produs serios aflat într-o piaţă extrem de dură şi limitată financiar, Deşteptarea îşi va continua involuţia.
Sper ca instanţa să nu întârzie cu verdictul lui Fenechiu, oricare ar fi el. Poate aşa se schimbă şi tema jurnalelor de ştiri şi a emisiunilor.
