Întocmai ca în celebrul film, parafrazat în titlu, mi s-a întâmplat mie în ultimele două săptămâni.
Forțat de un eveniment mai puțin fericit, am ieșit, pentru o perioadă, din rutina politică a zilelor mele. Adică m-am ocupat cu altele.
Nu m-am mai uitat, așa de atent și de mult, la jurnalele de știri. N-am mai citit decât sporadic și în diagonală materialele de gen. Deci, n-am mai fost foarte atent la evenimentele din politica românească.
Însă, ușor-ușor îmi revin. Și încerc să mă reconectez. Numai că am impresia că m-am trezit într-o adevărată ”zi a cârtiței”. Toate-s la fel, aproape. Singura schimbare în peisaj este că Iohannis este președintele ales acum două duminici.
În rest, toate-s la fel:
Băsescu-i la Cotroceni, Voiculescu-i cere suspendarea.
Monica Macovei îi face propuneri lui Iohannis.
La PSD parcă nici n-au fost alegeri. Aceeași atitudine la președintele-premier-deputat Ponta. Aceeași Firea, același Paladă. N-au priceput că aroganța și obrăznicia unor personaje, comunicatori de partid, le-au topit procentele electorale mai intens decât DNA-ul.
Să zic și de Bacău? Stavarache e tot pe prispă casei, procentele sunt aceleași din 2009 etc.
