tricolor

Am o plăcere nedisimulată să fac mișto de ăia care-și iau de 1 decembrie izmenele tricolore și colorează cu galben albul de pe cutia de aquafresh.

Nu pot să-i sufăr pe ăia care-și duc teatral mâna la inimă când se intonează imnul național, deși nu știu să îngăime trei-patru versuri din ”Un răsunet”.

Detest vitejii de popotă, poveștile cazone, cu glumele proaste făcute răcanilor, cules porumb și omorâtul râmei la doi metri sub pământ.

Glumesc pe seama celor care sunt în stare să-mi ia gâtul în numele patriei și lăcrimează la poezii patriotice.

Cei mai periculoși sunt spălații pe creier care au un cult al mareșalului Antonescu, îl consideră pe Ceaușescu un patriot, dar habar n-au cine au fost și ce-au făcut ei pentru neamul ăsta, alde Brătianu, Maniu, Ferdinand, Hossu, Goldiș sau Halippa.

Însă, toate astea nu mă fac mai puțin patriot decât ei.

Nu știu ce mi-a venit, astăzi, să mă aliez cu toți patriotarzii și să vă urez, absolut sincer:

La mulți ani!