Dacă aş fi scris acest material acum câţiva ani, să zicem prin 2000, aş fi fost de-a dreptul încântat de profilul candidatului PDL: tânăr, intelectual, fost olimpic, oarece experienţă în administraţie, netăvălit politic, vorbe puţine, dificultate în exprimare (comparativ cu Banu sau Benea), uşor introvertit spre timid. Acum, însă, fac conexiuni. Poate nu tocmai cele mai corecte, dar sunt ale mele. Este foarte aproape de profilul pe care-l avea Stavarache acum 8 ani. Diferenţele sunt doar de nuanţă.
Dacă ar fi să-l credem pe cuvânt pe deputatul Banu, asemănarea dintre cei doi merge până la procentele pe care le aveau până a întra în prima lor campanie (Stavarache în 2004 şi Lazăr 2012). Acum, după două mandate, actualul primar şi-a mai pierdut din inocenţă, s-a mai dedulcit pe ici, pe colo. Lumea a mai aflat. A mai dat de gard cu nişte promisiuni. Şi-a mai dat arama pe faţă.
E destul de interesant de urmărit evoluţia lui Lazăr de acum înainte. E drept n-are Antena 1 în spate, nici structurile voiculesciene, însă, nici organizaţia PDL Bacău n-ar trebui neglijată (la parlamentarele din 2008 a cam ras municipiul), cu condiţia să cupleze la candidat. Unii din colegii mei îi dau şanse extrem de mici. Eu zic că e de urmărit.
