Ieri, s-a ”sărbătorit” Ziua mondială a libertății presei”. Nu știu cine dracu a sărbătorit, că până acum n-am auzit de nicio ”sărbătoreală”, sub orice formă ar putea fi. Ieri, s-a muncit.
În schimb, am curul lipicios. Atâta m-au mai pupat unii în părțile alea, în calitate de ziarist, încât cantitatea de detergent, folosită în mod obișnuit, la dușul de seară, a trebuit suplimentată.
Politicienii sunt chiar mai grețoși decât unii confrați de-ai mei. Și-au folosit limba atât de porno, încât i-ar face să roșească și pe cei mai meseriași pupincuriști.
Maximul l-a prins copilotul național cu ”le urez tuturor colegilor din presă …”. Adică ziariștii îl fac praf și pulbere și el se dă ”coleg” cu ei.
Nu a fost mai departe nici neamțul de la Cotroceni, însă la el a ieșit mai scremut, dar la fel de ipocrit. A lu’ Gorghiu a fost mai dulce.
Cu o presă terminată financiar, partizană și având credibilitatea aproape de nivelul Parlamentului, nu știu de ce îi mai urează ăștia ”la mulți ani!”.
Poate s-o decredibilizeze și mai mult.
