Am zis că echipa Tudoriţei Lungu este “fotogenică”. Mai zic şi că este destul de ciudată, dacă privim persoanele care au stat la poză. Este un fel de „unitate în diversitate”. Îmi cer scuze pentru folosirea cuvântul „unitate”, pentru că este o minciună. În politică nu există aşa ceva, însă l-am folosit de dragul expresiei 🙂
De exemplu, şefi cu organizarea sau mai bine spus reorganizarea sunt doi lideri care până acum au preferat liniile doi-trei, unde s-au simţit destul de bine. De aici şi legendele despre sforăriile lor (evident politice). Multe nici nu s-au demonstrat vreodată.
Astfel, Tudoriţa Lungu a reuşit să-i aducă în prima linie pe reprezentanţii celor două facţiuni principale ale organizaţiei: Constantin Drăgănuţă (reprezintă vechiul PD) şi Adrian Iordache („-L” ,fostul PLD). Primul este secretar general, iar al doilea este secretar general adjunct.
Într-o exprimare mai veselă asta s-ar traduce cam aşa: combinatorii şefi din PDL au fosti scoşi la suprafaţă şi puşi să-şi manifeste talentul şi îndemânarea în public. Aşa, acum, virtuozitatea celor doi se va măsura în procente. Adevărul este că nu le va fi foarte greu, la cât de jos este PDL-ul acum.
Însă, în planul imaginii publice adevăratele lovituri ale Tudoriţei Lungu sunt prim-vicepreşedintele şi vicepreşedintele, adică Andrei Paraschivescu şi Mircea Sprianu. Doi profesionişti de succes în domeniile lor de activitate şi, cel mai important, tineri politicieni neatinşi de păcatele guvernării. Cei doi n-au beneficiat, nici măcar indirect, de binefacerile anilor în care PDL a fost partid de guvernământ.
La fel ca în cazul Drăgănuţă-Iordache şi Paraschivescu-Sprianu au multe de demonstrat. Mai ales că au fost destul de critici, în tonalităţi diferite ce-i drept, cu Gabriel Berca.
