Cred că titlul ar fi meritat și un semnul exclamării. Merișorii ăștia nu-mi trec de brâu.
Nu-s la mine în grădină, că încă n-am plantat nimic pe bloc, iar la Buhuși proprietarul e un alt Bejan.
Sunt în curtea lui Alin, la Săucești. Mi-au plăcut așa de mult că aproape uitasem să salut gazda, deși intrasem vreo trei pași în casă.
Asta productivitate, frate! Și belșug 🙂
