Ionuț Avram are cruciada lui cu ăla de pune muzică pe Insulă, noaptea. Sigur că roakerului îi sună-n cap cam nașpa muzica de club.
Ar putea să închidă și el geamul 🙂 . Glumesc. Eu nu locuiesc în zonă și n-am de unde ști cum este noaptea, că la mine se dă stingerea la 21.30.
În schimb, am trecut duminică, ziua, pe acolo.
Nu că-i urât, nu că-i dezolant, este enervant de urât și dezolant. Buruieni, stuf, mizerie, alge, betoane rupte, dușuri ruginite și secate, fiare contorsionate, peturi, grătare.
La astea pe care le știți deja se adaugă scheletele crâșmelor (teraselor) postdecembriste.
Pot înțelege de ce nu li s-a mai dat ăstora autorizații de funcționare. Oficial ar fi trebuit să se dea drumul la lucrările de reamenajare ale insulei, de construire a unui parc de distracții.
Ce nu pot înțelege este cum de la Marinarul fumegă grătarul, răcoritoarele te așteaptă cuminți în frigidere, berea are guler și promoroacă, cafeluțele sunt aburinde. Adică are un fel de monopol. Nu?
Unii fac bani, alții stau să-și scoată autorizații.
Bă, frate, o fi având Avram cățea cu insomnie, da’ nesimțirea-i maximă la umbra stufului bătrân.