Acum vreun an Mihai Răzvan Ungureanu era primit ca un erou în Bacău. Au lipsit doar salvele de tun. Un salvator, dar ce zic eu, un înger. Sute de oameni îl aplaudau în picioare, lideri locali îi ridicau osanale, mai ceva ca zeilor antici. Era un fel de „Salvatore de la patria”.
Şi poate ar fi fost. Numai că între timp s-au întâmplat multe, esenţial fiind câştigarea alegerilor de către USL. El n-a greşit nimic (poate doar la alegerea partidului în care s-a încrezut sau la alegerea oamenilor din imediata sa apropiere). A rămas acelaşi tip inteligent, bine instruit, care a stat cu căpăstrul pe generalii SIE timp de câţiva ani buni. Are în continuare toate cuvintele la el când are unde sau cu cine vorbi.
Cu toate astea a ajuns ca la distanţă de numai un an să se întoarcă în Bacău într-o semiclandestinitate dubioasă şi umilitoare.
Poate ar fi meritat mai mult. Sau poate asta este valoarea sa, acum. Oricum, nu ştie nici dracu’ cine-i Forţa Civică în Bacău. O plimbare prin centrul Bacăului ar fi fost mai eficientă politic, decât cambuzarea la casa de oasteţi a lui Ceauşescu.
