Nu a fost vreun economist de marcă, deși a ocupat funcția de ministru al economiei. Nu a fost nici vreun scriitor de geniu, deși este destul de cunoscut ca fiind talentat.
Deși a atins culmi greu de atins în politică (parlamentar din 1990, președinte de partid, ministru etc.), n-a fost niciodată un adevărat bărbat de stat, ci mai mult un chibiț, un flecar de cartier, cu un anumit șarm, ce-i drept.
A fost un om de dreapta feroce la tinerețea sa postdecembristă. La bătrânețe s-a uselit spre stânga iliesciană.
A fost un taliban al statului minimalist, dar s-a lăsat sponsorizat de Vântu, în perioada UFD și i-a subvenționat grosier profitul lui Ioan Nicolae, evident cu bani de la bugetul de stat.
După masca de bărbat modern, progresist chiar, s-a ascuns întotdeauna un mistic habotnic, cu iconițe și sticluțe cu mir prin buzunare.
Jumătate bărbat cu cioc, jumătate femeie plângăcioasă.
Ați ghicit, este vorba despre Varujan Vosganian.
Nu știu foarte sigur nici dacă mai este viu sau a murit (ca politician).
Genialul Petre Ispirescu a întâlnit și el, acum vreo două secole, un strămoș de-al Vosganianului și l-a numit Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop, făcându-l personaj de poveste, ca să-i știm și leacul.
