De joi, de când le-am auzit din gura unui prieten vechi, vorbele din titlu îmi sună aproape continuu în cap. Cred că am dezvoltat și un clișeu verbal.
Jan sunt eu (pentru necunoscători), iar prietenul e rezident de ani buni în Italia, un optimist incurabil și un tip cu glumele la el întotdeauna.
„Și eu am făcut mișto până acum vreo săptămână. Însă, m-au convins 30 de morți într-o singură singură noapte. Pentru orășelul în care locuiesc e prea mult, e coșmar adevărat …
Sper ca voi să nu treceți prin asta. Stați în casă! E singura soluție acum. Jane, ai grijă de ai tăi, sunt bătrâni. Fă-le tu cumpărăturile. Au noroc că ești acasă.”
M-am chinuit să îmbrac cumva discuția cu Daniel. N-are rost. Doar brută are sens. Avertismentul prietenesc amestecat de povestioara horor dintr-un orășel din Lombardia îmi sună ca lovitura unui ciocan pneumatic.
Daniele, m-a luat frica rău. Și m-a luat încă de a doua zi, când am fost în orășelul copilăriei noastre, Buhuși. L-am văzut plin. Daniele, era plin ca de Ziua Crucii.
Nici Bacăul nu era foarte departe. Probabil că ai văzut și tu că la Bucureși a fost weekend de grătare. Nu vreau să retrăiesc coșmarul tău, dar tare îmi este că am intrat deja în el.
Poza-i o bucățică din coșmarul Italian.
