Vintu--VoiculescuChiar dacă n-am mai apucat să scriu zilnic, asta nu mă face să trec foarte ușor peste unele ”glume”, le-am zis eu, promovate ciudat de presă, în ultima săptămână.

Prima ar fi cu infractorul Sorin Ovidiu Vîntu. Ăsta vrea să schimbe clasa politică pe Facebook. Vîntu e un infractor dovedit, care i-a jefuit pe fraieri cu ajutorul politicienilor corupți și a structurilor media din dotare.

Acum, știind toate acestea și multe altele din trecutul fostului mogul, mă întreb: cine dracu se uită în gura lui?

A doua glumă e cu Voiculescu. Dar nici nu-i glumă, e un fel de ”noaptea minții”. Din pușcărie, condamnatul zice ca-i om cinstit. Față de Vîntu, el are un mic avantaj. Mai este, încă, mogul.

Ar mai fi niște poante de astea, însă vreau să mă limitez la cele două de mai sus.

Mi se pare destul de grav și explică, oarecum, trecutul nostru încâlcit. Cei doi pușcăriași au făcut agenda publică românescă mulți ani, poate nu întotdeauna pe cea publică, însă pe cea a trusturilor lor de presă, da.

Am zis că mi se pare grav nu pentru că, în cele din urmă, au fost dovediți în justiție drept infractori, ci pentru că oamenii n-au măsură, n-au simțul ridicolului și au un fantastic tupeu, vecin cu nebunia.

În decursul timpului, până și cei mai puternici oameni politici ”au pus botul”, suferind grave arsuri de imagine, în urma apropierii nepermise de aceștia.

Și nu mă refer doar la Văcăroiu, a cărui relație cu SOV este de notorietate, ci mai ales la Băsescu, când a ales să folosească ”soluția imorală” și Geoană când s-a relaxat la spa-ul lui Vântu. Exemple mai sunt multe, însă cred că-s relevante-s ultimele două.