Acum este perioada în care lichelele politice, o specie dominatoare în politica românească, se manifestă oarecum public, în încercarea de a infesta noile structuri politico-administrative, rezultate în urma procesului electoral.
Unele sunt deja încoțopenite în zona de putere, altele vor căpușa structurile reformatoare din opoziție, iar cele mai periculoase vor migra, până-și vor găsi ceva de supt.
Toate partidele au de trecut proba rezistenței la lichelism. În primul rând câștigătorii. De exemplu organizația lui Cosmin Necula, municipala PSD Bacău.
Mă gândesc cu groază câți își vor redescoperi rădăcinile social-democrate, adânc ascunse 12 ani, sub un strat de fard galben-Stavarache. În categoria asta intră tot felul de șefuți-șefuleți de prin instituții, inclusiv Primărie.
O altă categorie de lichele sunt ariviștii, din aceleași instituții, frustrați de propria inerție sau involuție. Cu ei este mai complicat, dar și aceștia vor da vina pe fostul primar și sunt capabili de orice compromis pentru o funcție viitoare.
Mai sunt lichelele de partid, colegii. Ăștia-s cei mai mulți, acum, la victorie. În 2004, vreo jumătate de an, nu a mai călcat niciunul pe la „municipală”, toți erau de la „județeană”.
La PNL este exact invers. Camarila lui Stavarache, care până acum a baleiat între partid și mentor, provocând în bună măsură eșecul în alegeri, se va lepăda de guru și va deveni brusc iubitoare de democrație în partid și nu numai.
Ăștia-s cei mai periculoși pentru că vor face stânga împrejur când vor da de greu, când vor fi luați la întrebări. Le va puți tot ce până pe 5 iunie era ozon pur.
Se vor legitima drept „adevărații” reformatori ai PNL și vor povesti, cui va sta să-i asculte, cum s-au luptat ei cu Stavarache, ce rău era dictatorul-infractorul.
Aceștia au cele mai mari șanse să ajungă în PSD. Unii sunt deja acolo. Au fost inspirați și au dezertat la timp.
Le va fi extrem de greu liderilor PNL să-i identifice și să-i bage în carantină. Dacă vor reuși, organizația băcăuană a PNL își va putea reveni din KO-ul încasat, până la alegerile parlamentare.
Dacă nu, va urma o lungă perioadă de băltire politică, perioadă propice mediocrității, după principiul „lasă că vedem noi” sau „să mai bage și alții că noi am muncit destul”.
