Săptămâna trecută presa băcăuană a aplaudat (inclusiv eu). Se face centura. Bravo! O face Umbrărescu. Bravo!
Ce urmează? Urmează 10 zile (sau câte or fi rămas). Pe la vreo vineri vom afla dacă decizia (reevaluarea) CNAIR va fi contestată în instanță. Oricum e timp până la primăvară.
Dacă avem noroc și n-o contestă turcii, urmează proiectarea, vreo 6 luni.
Dacă avem noroc și se vor aloca bani pentru centură prin bugetul extins din 2019, Umbrărescu și-ar putea pregăti utilajele. Și aici mă refer la o sumă corectă, nu la 10000 de lei prinși la mișto în bugetul pe anul viitor pentru a susține că „e bugetată”.
Dacă mai avem oleacă de noroc și nu mai apare vreo proprietate neexpropriată sau neintabulată, s-ar putea face chiar o organizare de șantier.
Dacă, în continuare, avem noroc și există chiar toate avizele valabile (neexpirate) am putea spera ca prin august-septembrie buldo-excavatoarele să decoperteze primii metri pătrați de teren agricol.
Dacă avem noroc chior și utilajele nu dau peste vreun site arheologic sau ecologiștii nu găsesc că viitoarea centură se intersectează cu traseul de împerechere a viezurelui dacic, urmează 2020 – an electoral.
De aici nu aș mai avea emoții. Totul trebuie să meargă brici.
Vor fi alocați bani de la buget, toate avizele vor fi la zi, nu va exista nicio limbă de pământ neintabulată, viezurele dacic a fost mutat în zona Târgu Neamț, iar cupele excavatoarelor vor avea certificatele de descărcarea arheologică gravată pe interior.
