Strâns uniți în cuget și simțiri și alte asemenea slogane de tristă amintire mi-au trecut prin minte când am primit comunicatul de presă de la PSD Bacău.
Aș fi greșit dacă făceam vreo ironie ieftină. Cei 300 au votat în unanimitate și din convingere.
A explicat puțin și comunicatul. A zis și președintele Benea, la conferința de la sfârșitul lui februarie.
În rezumat ar suna cam așa: „când ne-a fost mai bine”, cele mai bune rezultate electorale, libertatea de a-și face listele de candidați, directorii au făcut ceva vechime pe funcții, primul ministru din istoria PSD Bacău, secretari de stat, 8 parlamentari, Consiliul Județean, primăria Bacău etc.
E corect cumva.
Însă, să motivezi în acest fel o decizie mi se pare cel puțin incomplet și simplist. Să nu iei în calcul munca celor 300, de exemplu, propria valoarea sau conjuncturile de care au beneficiat, e o abordare chinezească.
E ca și cum ai spune că fără Dragnea toți ăia 300 din sală nu valorează mare lucru. Chiar și cu cedarea asta de personalitate, acum le este bine. Au bani, posturi de conducere, putere, influență.
Însă, dacă liderul își rupe gâtul apare riscul pierderii tuturor privilegiilor. Asumarea cu atâta hotărâre a jupânului de Teleorman pune organizația băcăuană a PSD în situația de încasator perfect al eșecurilor guvernării.
Și, la cum merge treaba, Opoziția băcăuană trebuie să se chinuie tare să nu câștige alegerile de peste doi ani ș-un pic.
Să răspund și la întrebarea din titlu: niciodată nu le-a fost mai bine.
