Auzisem, citisem, pe la începutul manifestațiilor anti-Dragnea-PSD, despre „pericolul ucrainizării României”. Un parlamentar băcăuan, într-un anumit context, a folosit chiar cuvântul „maidan”, cu referire directă la fenomenul Euro-maidan, adică locul de unde a început nenorocirea Ucrainei.

Atunci, la fel ca acum, am susținut că nu există nicio asemănare între cele două „piețe”.

Acolo erau două tabere, pro-ruși contra pro-europeni. La noi nu-i cazul. Sau măcar așa sper eu. Deși există două „tabere”, ambele sunt, cel puțin declarativ, pro-vest.

Nu-și poate asuma nimeni o altfel de orientare. Nici măcar PSD nu are cum, deși liderii săi au, inevitabil, ceva apucături putiniste. Majoritatea liderilor social-democrați sunt pro-vest. S-au învățat dezlegați, s-au învățat să fie „jupâni”. Îi mai încurcă DNA-ul, câteodată.

Dovadă stă votul din Parlament privind Ordonanțele 13-14. Mai sunt și o grămadă de argumente pur economice pro UE, pe care afaceriștii din PSD le înțeleg și le calculează foarte bine.

S-a trezit Tăriceanu să fie pro-est. Cu 2% el își poate asuma asta. Poate mai ia două procente de la nostalgici.