Scriu pentru simplul motiv că a reprezentat Bacăul în Senatul României în legislativul 1992-1996. A fost ales pe „listele CDR”, el fiind membru al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat.
A fost coleg de „navetă” la Bucureşti cu Octavian Opriş şi Simion Darie – de la PDSR (actualul PSD), Ionel Aichimoaiei (FSN – PD) şi Constantin Moiceanu (PSDR). Evident că legătuta lui cu Bacăul a fost sublimă, dar a lipsit aproape cu desăvârşire.
Lumea îl ştie ca prim-ministrul al României într-o perioadă de care nu ne amintim cu prea mare plăcere 7 aprilie 1998 – decembrie 1999 (inflaţie, şomaj, cădere economică, mineriade).
Însă, Radu Vasile a fost desemnat în 1996 şeful Delegatiei Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, iar în 1997 si 1998 era desemnat vicepresedinte al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.
Nu a fost printre preferaţii mei în politică. Era un „fratele” mai mare a lui Vosganian. A fost ceea ce eu numesc „un povestitor”. Ăştia nu sunt rău-intenţionaţi, sau mincinoşi, doar că nu pot rezolva mare lucru, nu te ajută cu nimic. Au diplome frumoase, dau bine la poză, dar, mai ales, vorbesc frumos. Politicieni de salon. Dau lecţii despre macroeconomie, despre economia mondială, însă nu pot conduce un SRL cu doi angajaţi.
Cam aşa a fost şi relaţia lui Radu Vasile cu Bacăul.
Dumnezeu să-l ierte!
