imn2Cu riscul de a-mi atrage gândurile negative ale naționaliștilor de popotă, spun că astăzi am văzut cel mai mare rateu de ceremonial politico-militar din Bacău.

Am fost invitat, asta am văzut și ascultat:

Discursurile, dacă n-au fost plate și false, au fost chiar analfabete. Multe dintre ele au fost citite „în primă lectură”, adică bâlbâite. Nu spui cine că n-am dovada.

A urmat un moment de folk naționalist, un soi de muzică underground al generației 60+, interpretat de doi apeviști, chiar OK din punct de vedere muzical. Au cântat life, într-o piață publică. Dacă era locul lor acolo rămâne doar o chestie de gust.

A dansat ansamblul nu știu care. Unul din cele două.

Era să uit fanfara. Mie îmi place muzica de fanfară.

Asta a fost în linii mari. V-aș fi putut ameți cu soarele care ardea ca în Parcul Zăvoi din Râmnicul Vâlcea, la 1848, cum fâlfâia drapelul din fața Prefecturii, ca izmenele eroilor de la Mărășești.

Însă, momentul culminant a fost chiar intonarea Imnului Național de ziua lui. Nu prea știu cum să caracterizez momentul. Eu am avut impresia că s-a făcut mișto de Imn. Parcă a vrut cineva să se răzbune pe el.

Fanfara a cântat, iar un preot a îngăimat, falsat, un fel de versuri, când mai sus, când mai jos, când aproape auzibil, când pe mute. Militarii prezenți la paradă nu și-au mai umflat piepturile de aramă, sau de eroi, să câte imnul, iar autoritățile au făcut playback.

E bine de urmărit filmarea.