Am vreo săptămână de când mă tot iau la mișto niște prieteni de-ai mei pe tema picturilor apărute pe diverse clădiri din Bacău, în urma a ceea ce s-a numit ZidArt Fest.
În primele zile după apariția acestora, le ziceam că au ei o problemă de percepție a evoluției realității, de deschidere către noile forme de manifestare a artei, că e de bonton să schimbăm cenușiul zidurilor comuniste cu niște chestii mai vii.
Doar că, ieri, am trecut pe la Teatrul de Vară și m-am recunoscut înfrânt. Nu mai girez nimic fără să văd, ca să nu mă mai fac de râs.
Dacă partea dinspre strada Vasile Alecsandri mai arată cumva, însă nimic special, mai mult a văruială ceva mai inspirată, intrarea dinspre Aleea Parcului, adică cea principală, e groaznică.
O mâzgăleală cu mult negru, cu niște stâlpi transformați în copaci uscați sau carbonizați, cu alți stâlpi doar văruiți neglijent în negru. Ușile par niște chestii murdare de-ți vine să iei repede o cârpă și niște detergent și să treci la treabă. Eu am impresia că nici nu-i terminată treaba.
Conform legii 554/2003 ce s-a întâmplat cu intrarea în Teatrul de Vară e un soi de vandalism. Un polițist, revenit din concediu, ar putea scrie repede un proces verbal de constatare.
Nu știu dacă există vreun aviz oficial, vreo autorizație pentru mizeria respectivă, însă e sigur că a fost plătită de la bugetul municipiului Bacău.
Nu-s vreun connoisseur, însă, sunt sigur că bunicii Clarisa îi ieșea mai bine cu bidineaua și sineala, înainte de fiecare Paște.
Și închei cu o poză despre un perete chiar reușit (zic eu), dar cu chiloții pe cap 🙂
