greciaToți antieuropenii și Tsiprasi stau cu „democrația” în gură de vreo săptămână.

Ieri, grecii și-au bătut joc de cel mai democratic instrument pe care-l are un popor la îndemână, referendumul.

Nu-i așa că referendumul este mama democrației, esența ei? Evident că răspunsul este „da”. Însă, eu zic că nu este în orice condiții, iar ce s-a întâmplat ieri este cel mai bun exemplu.

Ce au avut grecii de ales, între ce și ce?

Iată întrebarea oficială, aia scrisă pe buletinul de vot:

„Ar trebui acceptat acordul, care a fost prezentat de Comisia Europeană, de Banca Centrală Europeană şi de Fondul Monetar Internaţional în Eurogrup pe 25.06.2015 şi cuprinde două părţi, care constituie propunerea lor unificată? Primul document are titlul <<Reforme pentru completarea programului curent şi nu numai>>, iar al doilea <<Analiză preliminară a sustenabilităţii datoriei>>”

Adică: mai vreți austeritate, mai vreți și alte măsuri, și mai dure, de restrângere a cheltuielilor publice (salarii bugetari, creștere vârstă de pensionare etc.)? Asta după 5 ani de strâns cureaua.

Ce ați vrea să răspundă grecul? Să zică singur că vrea mai puțini bani, că vrea mai târziu la pensie?

Unde-i „democrația” în scamatoria asta?

Mă mir că 30% dintre ei au înțeles cum stă treaba în realitate.

Dacă tot este așa de democratic referendumul (organizat în orice condiții), de ce nu se organizează unul și la noi având ca temă nivelul de trai și mamele politicienilor hoți și mincinoși?

Tot încerc să-mi amintesc vreun referendum de succes și nu mi le amintesc decât pe astea:

– cel organizat de Ceaușescu, pentru reducerea cheltuielilor cu înarmarea. Evident că a trecut, dar a și generat o grămadă de bancuri, printre care și cel cu scurtarea mantourilor militarilor.

– referendumul constituțional din 2003. Așa interesați au fost românii de adoptarea unei noi Constituții că a fost nevoie ca secțiile de votare să fie deschise două zile, iar politicienii să facă tombole cu televizoare și alte acțiuni absolut democratice.

– referendumul din 2007 a fost unul inutil încă de la început. Atunci s-a încercat o scamatorie pe baza absenteismului, însă Curtea Constituțională s-a opus.

– referendumul 300 a fost alt eșec democratic din start. Conceput ca o răzbunare împotriva celor 322 de parlamentari care au provocat referendumul din 2007, a fost „lipit” de prezidențiale, pentru a se asigura prezența la vot necesară. Atunci românii au fost chemați să se pronunțe pentru Parlament unicameral, cu 300 de reprezentanți. Nu se aplică nici la 6 ani de la desfășurare.

– referendumurile din Kosovo și din Crimeea sunt fără niciun comentariu.

– referendumul de demitere a lui Băsescu a fost organizat cam pe model grecesc. Atunci, aliații președintelui au anulat rezultatul folosindu-se de alt instrument democratic „dreptul de a nu vota”.