lamaieUnii, de la o firmă cu destui bani să-și angajeze un PR-ist serios, mi-au trimis un e-mail felicitare. Cum se obișnuiește, mai nou. Mulțumesc!

După cum vedeți, felicitarea-i cu o felie de lămâie. Asta nu mai știu dacă se obișnuiește. Or fi pus lămâia pentru că le-am căzut grețos, ori să-mi treacă mie greața?

Habar n-am și nici nu mă interesează foarte tare. Însă, mi s-a părut un motiv bun să mai explic odată, după trei ani și câteva luni, că povestea vieții mele a sintetizat-o Creangă, încă înainte de a mă naște:

”… când mă lua cineva cu răul, puțină treabă făcea cu mine; când mă lua cu binișorul, nici atâta; iar când mă lăsa din capul meu, făceam câte-o drăguță de trebușoară ca aceea, de nici sfânta Nastasia, izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desface cu tot meșteșugul ei…”

Așa că e mai bine să nu mă înjurați cu pseudonim și să nu-mi acuzați personajele fără argumente și dovezi.

Analfabeții, proștii și cei cu musca pe căciulă nu vor avea publicat vreun comentariu aici. Niciodată.

Cei din primele două categorii, pentru că scrisul și cititul nu sunt printre îndeletnicirile lor, nici nu înțeleg foarte bine ce-i pe aici și sunt prea fuduli să întrebe.

Ultimii cred că păstrează, cumva, un echilibru de genul ”ei-mucles, eu nu-i pictez”. Greșit! 🙂 Ori nu contează, ori n-am avut timp de ei.

Așa că, numărul mai mic de comentarii mi se datorează în mare măsură. Nu suport să fiu înjurat la mine acasă și nici să-mi facă alții regulile. Deci, delete.

PS: cred că lămâia de pe felicitare n-am primit-o doar eu, ci toți cei din baza de date a firmei. Și mai cred că-i o lămâie bună 🙂 . Parcă-i aurită. Nu? O fi vreun simbol de bogăție.