Viaţa politică băcăuană este dominată de cel puţin 15 ani de Sechelariu. După două mandate consecutive, Seke a punctat decisiv şi în 2008. La umbra sa Romeo Stavarache a mai obţinut un mandat lejer, cu o majoritate confortabilă în Consiliul Local. Şi este pe cale să-l obţină pe al treilea, aplicând aproape cu aceeaşi tactică. Dacă fostul primar tuşeşte la foişor politicienii băcăuani au, instant, dureri de cap. Dacă aruncă în piaţă vreo declaraţie mahmură, la partide se fac şedinţe de analiză şi se iau decizii dintre cele mai ciudate. Numai că nimeni, niciodată, n-a luat în calcul faptul că Sechelariu nu poate sprijini pe nimeni, nici pe el însuşi, înafară de (culmea ironiei) Romeo Stavarache. Cei doi sunt legaţi ombilical din punct de vedere politic. Singurul care a înţeles foarte bine această anomalie este actualul primar şi aplică extrem de abil tactica „hărăţitului câinelui printre scândurile gardului”, atât cât să facă gălăgie să afle lumea că se luptă cu el, dar departe totuşi de colţii fiarei. Periodic, Stavarache ori îi arată ciosvârta de carne (cazul Transport Public – Kaufland, finanţarea FCM Bacău etc.) sau îi dă cu băţul în cap (aici exemplele sunt infinit mai multe şi mai dese: blocarea vânzării terenului de la Transport Public, subvenţia la transport, spaţiile de la piaţă, închiderea chioşcurilor de difuzare a Deşteptării etc.). Culmea ironiei este că băcăuanii nici măcar nu ar şti despre acest „război” dacă n-ar fi Deşteptarea (ziarul familiei Sechelariu).
Şi când a spus că Sechelariu nu se poate sprijini nici pe el însuşi m-am referit la toate elementele unei lupte politice. Ca imagine e praf. Financiar e anemic spre falimentar. Electoratul propriu are o mare hibă: deşi nu e de neglijat, e „plafonant” (dacă te votează oamenii lui Seke nu prea mai ai şansă la ceilalţi). Iar „arma supremă” Trustul Deşteptarea e oglinda perfectă a primelor trei. Arma care l-a doborât pe Sechelariu în 1992 e depăşită tehnic şi moral, nu e curăţata iar muniţia e de slabă calitate.
