Mafia lemnului, mafia cerealelor, mafia teveaului, mafia carburanților, mafia alcoolului, mafia țigărilor de contrabandă, mafia înmatriculărilor, mafia fotbalului, traficanții de carne vie, traficanții de organe, mafia pariurilor, mafia transferurilor, mafia energiei, mafia vămilor etc. Acum aflu de mafia cărnii.
Bag de seamă că suntem o țară de mafioți. Altfel nu-mi explic cum dracu’ își fac ăștia de cap cum vor, când vor și cât vor.
Mâine-poimâine vom afla de acțiunile concertate ale instituţiilor statului contra mafiei pastei de dinți, mafiei pufuleților sau a chiloților de damă.
Eu cred că se și exagerează extrem de mult. Cum naiba să fie măcelarul mafiot?
El tranșează carnea, o cântărește și ți-o vinde. Taie facturi și bonuri de casă. Sunt lucruri simple. Abatoare autorizate sunt foarte puține, marii importatori îi numeri pe degete.
Mi se pare destul de simplu să controlezi sistemul. La orice oră, statul trebuie să poată ști câtă carne se află în abatoare, congelatoare și galantare. Dacă lucrurile scapă de sub control, trebuie să apară și niște demisii, pe care nu le-am văzut.
Nu cumva statul, prin sistemele de taxare și impozitare, de control al calității, de autorizare sau monitorizare este un stat mafiot în esența sa? Un stat gândit să poată naște mafii sau, mai bine spus, negândit.
Presiunea inutilă pusă pe firme, lipsa predictibilității politicilor fiscale alungă întreprinzătorii (din toate domeniile) din zona economiei cinstite, normale, într-o zonă în care sistemul de taxe de protecție și iluzia intangibilității oferite de diverși cărăuși de șpăgi fac aerul mai respirabil decât la suprafață.
