umbreN-am zis și că va candida, pentru că nu-s convins că va ajunge s-o facă.

De exemplu, ar putea să apară o contestație de genul celei împotriva candidaturii lui Piedone.

Mă întreb „ce-l mână-n luptă”?

Vrea să demonstreze ceva? Dar ce, că a avut timp 12 ani? Oricum, tot ce mai are de demonstrat acum Romeo Stavarache o poate face doar în fața magistraților.

Dragostea de băcăuani, de urbea care l-a făcut mare? N-are cum, că n-a avut niciodată și, în general, politicienii nu prea au slăbiciuni de astea.

Ura, îmi zic. E un motivant puternic, demolator. Dar față de cine, că o candidatură a sa nu lovește decât în PNL, ori inamicii reali ai lui Stavarache nu-s în PNL?

Mai poate fi o mult vehiculată „înțelegere”. Dar atunci ce ar putea primi la schimb? Că el are nevoie doar de sănătate și libertate.

Refuz să cred că Stavarache nu conștientizează că n-are nicio șansă fără resursele logistice, umane și financiare pe care, legal, doar un partid i le putea asigura. Despre resursa de imagine aproape că nici nu mai poate fi vorba.

Oricum, operațiunea de strângere de semnături (și nu-s puține deloc, peste 2000) s-a făcut cu o discreție totală, aproape în clandestinitate, în condițiile în care candidații serioși au scos artileria grea în stradă.

De fapt, Stavarache nici nu vrea să câștige. Niciun candidat n-ar rata un eveniment, așa cum este cel al depunerii candidaturii, măcar o poză, un comunicat, ca să nu zic o conferință de presă.

Astăzi, Stavarache a fost o umbră.