Despre Cristian Sima s-a scris și s-a comentat extrem de mult în ultima săptămână. Așa de mult că l-au băgat în ceața nebăgării în seamă pe veselul patron de la Oltchim, domnu’ Dan. A dispărut. Totodată au dispărut și niște bani. Nimeni nu se plânge. Însă toată lumea plânge. Dracu’ să-i înțeleagă. Dacă nimeni nu depune plângere, nicio instituție nu-l anchetează, nimeni nu-l caută cu toporul, ce-i așa de important de-a devenit vedeta numărul 1? Ceva s-o fi întâmplat. Și s-a întâmplat. S-au evaporat vreo 4 milioane de de euroi. Zice asta Sima cu gurița lui. Și-i e teamă. De cine? De Tudor Chirilă, de Daniel Deianu? 🙂
Eu zic că situația e mult mai groasă. În primul rând, Chirilă sau Deianu sunt clienții de imagine. Despre adevărații clienți îi este într-adevăr teamă lui Sima să vorbească. Nici alții nu îndrăznesc, deși probabil sunt cunoscuți în anumite cercuri. În al doilea rând, suma dispărută odată cu Sima e mult mai mare. Iar banii sunt negri. Dar negri rău de tot: șpăgi, skimming, proxenetism, contrabandă, evaziune fiscală.
De ce a izbucnit scandalul acum? Nu sufăr de scenarită, dar intrarea în precampanie electorală e prea evidentă pentru toată lumea. Acum se fac cărțile, se plătesc televiziunile, tipografiile, cizmele, galoșii, gălețile, brichetele, se achiziționează făina, peștii, mizelul și rachiul. Cu ce bani? Cu ăia negri, întotdeauna. O campanie serioasă pentru un căcat de colegiu costă în jur de 100 de mii de euro. Poate mai mult. Oficial în rapoartele financiare ale partidelor apar sume cu mult mai mici.
Eu zic că Sima era trezorierul multor granguri din politică. Ori n-a putut albi șpăgile ăstora, ori chiar le-a pierdut paralele. Așa că a fugit oleacă.
Era să zic că vom avea o campanie mai săracă, dar greșeam. S-or mai găsi niște Becali prin județele patriei.
