Ştiu, eu am scris aici: “să nu vă aşteptaţi la vreun gram de patriotism local din partea mea pentru că, în primul rând, nu cred în eficienţa unei asemenea atitudini. Mai mult, o consider o falsitate din partea oricui o manifestă public. Când nu se găsesc argumente logice se recurge la teza patriotismului local”. Nu mă dezic şi nici nu mi-am schimbat sau nuanţat părearea, dar de dragul statisticii consemnez că de la Kogălniceanu Revoluţia din 1989 încoace moldovenii n-au mai avut niciun premier. Din acest punct de vedere nu am mari aşteptări de la Ungureanu, însă mă gândesc că ar putea apărea totuşi un fenomen “Jucu” la Iaşi, sau, de ce nu, în Bacău. Nu ştiu care mai sunt legăturile sale cu Moldova, însă nu pot să nu remarc faptul că, orice s-ar comenta, este produsul 100% al şcolii ieşene.
Mai am de făcut o singură observaţie. Eu explic isteria de ieri a lui Crin Antonescu prin două posibile temeri ale prezidenţiabilului liberal. Prima ar fi legată de influenţa pe care Ungureanu ar putea să o mai aibă la nivelul unor lideri PNL, influinţă anunţată atunci când a afirmat că e un politician de dreapta. Iar a doua temere e legată de faptul că Ungureanu este, cel mai probabil, contracandidatul lui Antonescu la alegerile prezidenţiale indiferent dacă va avea succes sau nu în perioada în care va fi premier.
Textul este scris cu o minima rezervă :): nu ştiu dacă Mihai Răzvan Ungureanu va fi investit ca premier de către Parlament. Şansele sunt destul de mari.
