Ne-a fost frică de ghinionul anunțat al ultimelor două cifre din grafia anului ce îl încheiem. 2013. Eu spun că n-a fost nici mai bun, nici mai rău decât alți ani.
Din punct de vedere economic anul trecut a început furtunos pentru băcăuani. Tranzachia anului a salvat Pambacul de la o insolvență de genul celei întâmplate la ”Dobrogea”.
În același timp UTON, CAROM și Amurco își anunță neputința economică prin cereri de intrare în faliment. Șomaj. După care apele se mai calmează.
CET-ul băcăuan cere protecția instituției falimentului față de creditori, însă din cu totul alte motive.
Chimcomplexul lui Vuza inaugurează linii tehnologice noi, la fel și Vimercati, firma din Hemeiuși care lucrează pentru BMW, își inaugurează o nouă capacitate de producție.
Blu Air oprește investițiile în Aeroportul băcăuan, însă continua să opereze aici.
Agricultorii se sufocă din cauza prețurilor mici.
Constante rămân Dedemanul, Aerostarul și Agricola. Nu ies din coperțile lor.
Cu exemple de astea amestecate pot continua pe câteva pagini. Semn că economia băcăuană se așează.
Însă, pentru dezvoltare trebuie să vină un impuls de undeva, de la cineva.
Aici sunt două variante. Ori un mare investitor, ori politicul.
Investitorii strategici sunt ca iarba de leac în toată lumea. Cu atât mai mult în Bacău.
Nici mie nu-mi prea vine să cred că scriu asta, însă, semnele bune, pentru anul acesta, vin dinspre politicieni.
Asocierea, anunțată la finalul anului trecut, dintre Primăria Bacău și Consilulu Județean, pentru a câștiga bătălia aeroporturilor din Moldova, și anunțarea proiectului primei autostrăzi est-vest Bacău-Brașov sunt semnele bune de care avea nevoie economia băcăuană. Fără ele Bacăul s-ar fi transformat, sigur, într-un prăfuit județ de pensionari, care ar trăi cu amintirea anilor de glorie ai socialismului.
Numai că, anunțatele ședințe de început de an, care să parafeze investițiile anunțate cu bani alocați întârzie puțin.
Astăzi suntem în 6 ianuarie. De aia am pus semnul întrebării la titlu.
