Reţinerea idiotului de la trustul lui Voiculescu le-a dat prilejul unora dintre ziariştii băcăuani să-şi dea cu părerea despre fenomen. Iaca scriu şi eu. N-ar mai fi multe. Despre fenomen, care se întâmplă prin Bacău, zice bine Florin Popescu. Ce ar mai fi de zis? Poate doar să dau nume. Mă mai gândesc.
Mi-e frică de mine, nu de răpănoşii care şantajează, din simplul motiv că nu mi-e urât să merg pe întuneric, dar mi-e silă să le văd feţele. N-am ce face că îi întâlnesc pe la conferinţele de presă, însă, cu siguranţă, nu stau cu ei la aceeaşi masă.
De aia nici nu m-aş încurca în vreun proces (de calomnie) în care să trebuiască să fac treaba procurorilor. Probabil că dacă ar avea vreo reclamaţie, aşa cum a fost în cazul Antena Grup – RDS, şi-ar fi făcut treaba şi până acum, însă patronii şi politicienii băcăuani sunt fricoşi, şantajabili şi idoţi (pe alocuri). Unii.
Apropo de solidaritatea de breaslă despre care face vorbire Ionuţ Avram, se poate manifesta şi prin desolidarizarea de jeguri. Sau putem să ne ascundem după adânca înţelepciune populară şi şă recităm afectaţi proverbul „nu există pădure fără uscături”.
Poate merită o analiză mai profundă, însă eu zic că patronii de presă sunt mai şantajişti decât ziariştii, sau cel puţin la fel. Cum se cheamă când patronul te trimite să „stai de vorbă cu cineva, care să dea mai mult”?
