În ultimele luni, discuțiile și discursurile publice, materialele de presă despre Dorinel Umbrărescu au alunecat periculos spre hagiografie.
Cât de tare e, cât de repede lucrează, cât de organizat e, cât bine ne face. Toate spuse cu un oftat de admirație colectivă, de parcă autostrăzile ar crește din pământul patriei printr-un miracol personal.
Așa că se impune să tragem un pic de aer în piept. Nu ca să dărâmăm ceva, ci ca să punem adevărul la locul lui.
Începem cu un detaliu banal, dar esențial: A7 nu e o autostradă ieftină. Vorbim de aproximativ 11 miliarde de euro, adică în jur de 28 de milioane de euro pe kilometru (140 de milioane de lei/km). Nu e chilipir, nu e promoție, nu e „ne-a făcut-o pe gratis”.
Da, Umbrărescu primește bani mulți. Nu face pomană, nu lucrează din altruism și nici din dragoste pentru Moldova. Și e perfect normal. Așa funcționează un stat sănătos: plătește, cere și verifică. Până aici, nimic de reproșat.
Doar că, pe lângă realitatea contractelor, a mai apărut și folclorul.
Totul e ca în celebrul film de propagandă comunistă „Răsună valea”, lipsește doar „avântul” și „abnegația” brigadierilor. Mamă, ce viteza de execuție, ce soluții miraculoase, cum se asfaltează în nocturnă. Mamă, ce mai lucrează!
Surpriză: lucrările sunt, de fapt, în întârziere. Nu dramatic, dar suficient cât să conteze. Minimum trei luni, dacă vrem să fim corecți.
Poate de aici și munca de noapte – nu pentru spectacol, ci pentru recuperare.
Faptele sunt simple și verificabile.
Contractele pentru cele trei secțiuni Focșani–Bacău au fost semnate pe 15 decembrie 2022. Cele pentru Bacău–Pașcani, pe 15 februarie 2023. Ordinele de începere: martie 2023 pentru Focșani–Domnești și început de mai 2023 pentru restul. Toate cele șase contracte prevăd 30 de luni de execuție directă, fără proiectare. Matematică simplă: primul lot trebuia gata în septembrie, celelalte cinci în noiembrie 2025.
Partea bună? Există și una. Pe măsură ce UMB închide loturile din sud, anul viitor se poate concentra pe ce rămâne din cei 174 km dintre Focșani și Pașcani – probabil vreo 115 km.
Asta face plauzibil un scenariu în care autostrada să fie deschisă complet până la Pașcani în august 2026, termenul-limită din PNRR.
Dar să fie clar: nimeni nu l-a obligat pe Umbrărescu să liciteze aceste termene. Și le-a asumat singur.
Iar banii nu se dau pe vorbe frumoase, ci pe etape clare: avansuri, situații de lucrări, recepții parțiale și finale. Stadiile fizice de 80–90% înseamnă că grosul sumelor a fost deja decontat sau este în curs.
Sigur, mai rămân și niște morți pe marginea drumului, uitați. La fel de probabil, nici inspectorii ITM nu știu exact pe unde sunt șantierele UMB. Dar asta e deja o altă discuție, pe care statul român o tot amână.
Și ca să fim corecți până la capăt: e foarte bine că avem un Umbrărescu capabil să facă lucrări mari, relativ repede și, în general, bine. Alții n-au vrut, n-au putut sau n-au ținut pasul. Însă de aici și până la statuie, la ode și la suspendarea spiritului critic e o distanță mare.
Autostrăzile nu se construiesc cu aplauze. Se construiesc cu contracte respectate, termene asumate și adevăr spus fără patimă. Restul e doar zgomot sau propagandă de partid.
PS: Cine le-o fi făcut autostrăzile ălora din Spania, Grecia sau Polonia că și acolo au fost făcute destul de recent, repede și bine și aproape sigur nu au lucrat firmele de mai sus?