Vă urez o primăvară minunată şi călduroasă! Urarea o fac atât de sincer cât o poate face unul pe care-l lasă nervii când începe să ningă, aşa cum mi s-a întâmplat ieri dimineaţă. Pentru mine 1 martie este sfârşitul iernii. Calendaristic vorbind, nu meteorologic. Dar măcar am o speranţă. Nu cunosc altă semnificaţie şi nici n-am chef să mă documentez. Nu înţeleg prea bine ce se întâmplă pentru că toată lumea se agită (şi mă agită). Mărţişoare, flori, felicitări, cadouaşe, drumuri, cozi, nervi.
Poate că aşa trebuie, însă mie îmi trezesc amintiri ciudate. Una dintre ele este concursul „Cine dă cel mai frumos mărţişor tovarăşei învăţătoare (sau profesoare)?”. Nu ştiu cum dracu-l pierdeam, cu brio, în fiecare an, deşi mama lucra în singurul loc din oraş de unde se puteau procura mărţişoarele. Probabil mai era şi marfă de contrabandă. Eu ştiam că doar ţigările lu’ tata, cafeaua mamei, casetofonul, blugii şi guma de mestecat nu sunt din comerţul socialist.
Acum sunt flori de toate neamurile şi pe toate drumurile. Ici, colo, câte un buchet de ghiocei. Viorele n-am mai văzut de ani de zile. Pe vremuri pândeam ţiganii de la Poiana Negustorului să prindem un bucheţel pentru vreo gagică.
Când am mai crescut am aflat că noi, băieţii, trebuie să oferim mărţişoare, flori şi bomboane la toate colegele şi de 1 martie şi de 8 martie. Nasol de tot. Îmi plăcea mai mult aia cu „de 1 dau fetele la băieţi, de 8 se întoarce roata”. Era mai echitabil, mai în spiritul egalităţii de şanse.
Gata, am aberat destul. Vă urez o primăvară aşa cum v-o doriţi!
PS: Dacă ştiţi şi alte semnificaţii ale zilei de astăzi puteţi să mi le împărtăşiţi în scris.
