Mitingeala de weekend din Bucureşti este un fel de Cenaclul Flacăra ca efect, dar fără să plăteşti bilet şi, bineînţeles, fără poetul de ogradă şi cu microfon. Adică se adună unii, majoritatea tineri, binişor îmbrăcaţi, eleganţi în comportament. Aplaudă, nu mănâncă seminţe, înjură puţin.
Efect zero.
Nu sunt spectaculoşi. Nu se bat cu jandarmii, nu înjură, nu aruncă pietre. Nu fac baricade, nu se urcă nici măcar pe borduri să agite două steaguri.
N-au lideri. Unii ar încerca, însă sunt compromişi imediat de televiziunile Puterii. Sunt dezlânaţi.
Nu sunt organizaţi. N-au informaţii. Nici când sunt în direct (extrem de rar) nu urlă şi nu agită steaguri, sticle etc.
N-au vână. Se vede că n-au călit oţelul şi n-au întors brazda. Nişte „pui de avicola” care au băut cafele corporatiste, sau bugetare, prin nu-ş ce birouri încălzite.
Ăştia ies la proteste ca la iarbă vrede. Nu dau muzica tare, fac curat în urma lor.
Unde dracu-s activiştii Greennpeace, să se lege cu lanţurile de uşa Guvernului, să fie filmaţi de CNN? În Bulgaria s-au legat de pompele ruşilor. Scuze! N-au în program pentru 2013, au avut doar în ianuarie 2012.
Mai sunt multe de zis. Însă, nu vreau să vă plictisesc. Oricum vine iarna.
La primăvară vom avea o lege frumoasă precum cea a privatizării Petrom, trecută prin Parlament în linişte. Nu va mieuna niciun parlamentar băcăuan ecologist de conjunctură. Pariem?
Va rămâne de referinţă a noua zi de proteste, când manifestantii au avut parte de un concert improvizat absolut superb. Patru fete, 2 viori, o viola si un violoncel au rasunat la Universitate pe notele pieselor Nothing Else Matters de la Apocalyptica si Hey Jude de la The Beatles, dar si pe ritmurile unor creatii din muzica clasica.(W.A. Mozart – Eine Kleine si Jenkins – Palladio ).
