Asta suntem. Ne dau ăia bani. Gratis. Mulți. Pe proiect. Noi facem proiectul. Cum ne convine. Pentru cât timp vrem noi. Ce soluții tehnice ne convin. Folosim ce materiale vrem. Simulăm licitații pe seap.
Și, cu toate astea, nu suntem în stare să finalizăm lucrarea în perioada stabilită de noi. Facem doar 40%.
La butoane sunt ai noștri. Nu ne deranjează nimeni. Cum se cheamă asta? Prostie? Impotență?
Și acum să exemplificăm:
Buhuși, proiect de 2,2 milioane de euro, termen de execuție de trei ani, firma care lucrează e de-a casei. Primar, Ionel Turcea, din același partid cu președintele de Consiliu Județean și cu prim-ministrul Ponta. Are toate atuurile, toate pârghiile. El se laudă, cu orice prilej, altfel n-aș fi scris. Și, cu toate astea, lucrările sunt la 40%.
”În toată țara este situația asta, nu suntem singurii care …”, i-a declarat primarul unui ziarist. De asta am folosit pluralul în prima parte a textului. La singular ar suna că Turcea e prostul Europei. N-ar fi fost corect din partea mea să-l las singur. Știu că mai sunt mulți în situația asta.
Probabil n-a mințit când a zis că a obținut o prelungire a termenului de execuție fără pierderea finanțării. N-am înțeles de ce a mințit când a explicat care a fost motivul acceptat de finanțatori.
Oricum, suntem incapabili să facem parte din Europa.
În mare măsură din cauza lor, dacă este să folosesc pluralul din prima parte a textului.
Însă, o bucățică din vină o avem și noi, onorabilii, votanții, incapabili să facem ordine într-o clasă politică submediocră din toate punctele de vedere.
