Cam cât de competent să fii ca să-ți anulezi propria judecată de valoare după numai câteva zile?
La Buhuși — unde altundeva? — un PUZ a fost retras la două luni de la emitere, din cauza unei plângeri civile.
Lucrurile s-au derulat cam așa:
– În prima fază, arhitectul-șef al UAT-ului și Direcția de Urbanism din Primărie, respectând toate normativele în domeniu, își dau avizul pentru emiterea PUZ-ului respectiv.
– Actul intră într-un alt „malaxor” — cel juridic. Trece și de acesta. Deci respectă legea.
– A treia fază este cea politică. Adică ajunge la „judecata” Consiliului Local Buhuși. Este validat și în acest for.
După aproape o lună, cineva depune o plângere civilă împotriva PUZ-ului în cauză.
Practic, se contestă competența și profesionalismul întregului „aparat” administrativ descris mai sus. Pe românește, contestatarul îi face pe toți proști (profesional).
Surpriză! În următoarea ședință, consilierii locali buhușeni i-au dat dreptate.
Și-au recunoscut propria incompetență, și asta printr-un vot consemnat oficial.
Primarul chiar a făcut eforturi în acest sens, chemând de la serviciu doi absenți pentru a asigura succesul contestației.
În cazul acesta, firesc ar fi să plece acasă — ei, primarul și oricine a mai susținut retragerea PUZ-ului.
O autoritate locală (sau de care o fi ea) care își contrazice propriul act administrativ transmite, cât se poate de direct, nu neapărat un mesaj de instabilitate normativă, ci mai degrabă face o declarație de respingere a investitorilor. Ceva de genul: „Noi suntem jupânii aici. Ori ești cu noi, ori ne dai șpagă, ori pleci.”
poza-i o captură din ședința în care aleșii buhușenilor și-au votat competența