Scriam ieri despre relaţiile nefireşti din politica băcăuană. Înseamnă că astăzi am să scriu despre relaţii politice cu adevărat incestuase. Cum altfel se cheamă când un primar luptă contra propriului său partid în campania de la parlamentare?
Până zilele trecute a crezut că-i un fel de legendă politică. Am avut, însă, curiozitatea să mă uit pe rezultatele de la alegerile parlamentare. Legenda s-a dovedit a fi purul adevăr şi încă ceva pe deasupra.
Întâmplător sau nu, cei trei primari aflaţi într-o asemenea situaţie sunt toţi de la PDL. Partidul lor a pierdut puterea, iar ei s-au gândit să facă un ban cinstit vânzându-se pe ei şi propriul electorat.
Este aproape imposibil să câştigi primăria sub sigla unui partid, iar după 6 luni, în aceeaşi localitate, acelaşi partid să nu treacă nici pragul electoral. Asta înseamnă că s-a muncit într-adevăr. Nu numai primarul, ci întreaga organizaţie.
S-a dus muncă de lămurire serioasă cu proprii alegători. Dacă n-ar fi făcut nimic, dacă ar fi plecat în concediu primarul şi consilierii, ARD ar fi obţinut măcar media zonei sau a judeţului.
Numărul unu este primarul pedelist de trei mandate din Ardeoani. 2,3% – a reuşit să obţină candidatul PDL la alegerile parlamentare. Din greşeală.
Un alt fief pedelist 🙂 este comuna Dofteana. Numai că Bujor n-a reuşit să fie decât numărul doi. Aici PDL a fost votat de 3,3%.
La Solonţ, primarul pedelist s-a dovedit a fi fără experienţă. N-a reuşit decât un 4%.
În acest clasament s-a luptat să intre şi primarul din Horgeşti, însă a ratat cu puţin. Candidatul PDL a făcut pragul electoral, fiind votat de 5,4% dintre alegători.
Toţi patru, din câte ştiu eu, sunt încă membri ai PDL. Înseamnă că şi pedeleului îi place.