Pentru acţionariat şi conducerea fabricii de cauciuc sintetic preţul pentru care s-a tras heblu se învârte în jurul a 50 de milioane de euro. Cel puţin aşa susţin surse din zona sindicatului de la CAROM. Adică s-ar fi luat banii ăştia de pe la BCR, iar acum banca s-a trezit cu nişte fierătănii în baraţe. Sau se va trezi. Nu că n-ar face, însă, în actualul context economic, e mai nasol.
Partea interesantă este că acţionariatul român s-a folosit de numele şi cetăţeneia austriacului care are şi el nişte acţiuni la firma care deţine fabrica oneşteană. Doar nu vă închipuiţi că s-au deblocat 50 de milioane de dragul unor cuconete din România? Suma asta se discută direct în boardul Erste Bank, adică la Viena – fix.
Încă una aflată tot pe surse: ca să adoarmă vigilenţa bancherilor acţionarii CAROM ar fi dispus fabricarea nu ştiu cărui produs şi vânzarea acestuia neapărat, adică chiar şi sub preţul de producţie, pentru a realiza anumiţi indicatori economici supravegheaţi de bancă.
Din câte se pare există o modă în ultima perioadă să dai ţepe la partenerii de afaceri, şi cu predilecţie la bănci.
La celelalte persoane juridice a devenit foarte periculos să tragi ţepe, odată cu scăderea preţurilor la racheţi. Iar statul şi-a mai întărit balamalele, devenind sport extrem să te pui cu organele fiscale.
Pentru municipiul Oneşti, dar şi pentru judeţul Bacău, preţul plătit (privit din punct de vedere social) pare aproape catastrofal: 500 de salarii mai puţin, adică aproximativ cam tot atâtea familii fără venit.
La asta se adaugă şi gaura la bugetul municipiului.
Scoaterea din piaţa locală a 500 de salarii reprezintă o catastrofă şi pentru micile afaceri locale: crâşme, aprozare etc.
