În ultima perioadă am avut mai multe discuții despre presa scrisă locală, profitabilitatea ei, perspective. Bineînțeles că absolut toate aceste discuții au plecat de la decizia celor de la Ziarul de Bacău de a renunța la varianta tipărită a cotidianului.
Fără a fi un tradiționalist convins, eu încă mai cred în viitorul presei scrise, din multe motive. Unul ar fi, de exemplu, revenirea la print a unor titluri grele din lumea largă. Pot continua cu o grămadă de argumente ce țin de dezvoltarea și evoluția societății (băcăuane), a internetului și soluțiilor IT etc. Există multă teorie în zonă. Și specialiști.
Însă, am două argumente mai puțin teoretice.
Primul ține de acuratețea informației propagate public. Deocamdată internetul nu oferă filtre pentru cernerea diletanților de profesioniști. Și nici nu va oferi prea curând.
Conform zicalei că toți românii s-au născut poeți, se pricep la fotbal, politică și agricultură, acum toți sunt artiști-fotografi, operatori imagine, scriu știri, anchete și sunt specialiști în social-media.
Așa că valoarea unei știri apărută pe saitul unui ziar este cu mult peste tot ceea ce oferă restul. Conceptul de ziar presupune o redacție, o ierarhie, niște reguli de documentare și redactare, resurse, surse și până la urmă o reputație de apărat.
Al doilea argument ține de bani. Sfinții bani fără de care nu se poate nimic.
Și aici operăm cu date certe. În imagini sunt capturi de pe saitul BRAT cu tirajele și vânzările unor ziare din Iași, Suceava, Botoșani și Vrancea, în primul trimestru al acestui an.
Plecăm de la presupunerea (certitudinea) că băcăuanii nu-s nici mai buni, nici mai răi decât restul moldovenilor. Asta pentru că n-am date certe și proaspete despre performanțele presei din Bacău.
Deci, să luăm o medie de 5000 de ziare vândute în fiecare zi, timp de o lună, la 1,5 lei bucata. Costul tiparului și comisionul chioșcarilor n-are cum să treacă de 50%, oricât de grosier ar fi făcut calculul.
Așa că, doar din vânzarea ziarului, patronul (sau patronii) rămâne cu vreo 75.000 de lei.
La vânzări de 3000, calculul ne duce la suma de 45.ooo de lei (10.000 de euro).
Repartizați-i dumneavoastră acum pe salarii, chirii, telefoane, carburanți, marketing și alte cheltuieli specifice. În calcul nu am introdus sumele rezultate din publicitate (care nu-s de neglijat, de multe ori sunt mai mari decât cele din vânzări).
Am făcut acest calcul (grosier, repet) pentru a demonta mitul că ”cineva” ar aduce bani de acasă pentru ziariști.
Dacă acel ”cineva” aduce de acasă bani, înseamnă că așa și-a dorit. El știe foarte bine ce face. E un fel de presă ”la negru”, anticoncurențială, care nu va avea niciodată rezultate, de niciun fel, nici financiare, nici de influență.
Ar putea s-o pună, cel mult, de- un șantaj mic, o învârteală, ceva din categoria asta.
Nu zic că-i simplu, sau ieftin, sau că un ziar bun, care să vândă bine, se face cât ai bate din palme. Trebuie timp mult, mulți bani și, în primul rând, profesioniști.
S-ar putea ca Bacăul să nu mai aibă șansa asta.
