„Adevăru-i undeva pe la mijloc”, zice o vorbă inventată de românii care nu vor să-şi asume o poziţie clară într-o p
roblemă. E un fel de matematică aplicată de politicienii dâmboviţeni. Chiar dacă săracul adevăr e alb ca laptele, românul la băgat în zona gri împreună cu economia, deontologia sau chiar istoria. Aşa a făcut şi Emil Boc. Marele premier a luat în 2009 o decizie controversată, dar clară: acele cheltuieli de combustibil pentru vehiculele rutiere motorizate destinate exclusiv transportului rutier de persoane au fost considerate drept cheltuieli nedeductibile la determinarea impozitului pe profit. Simultan, a fost restricţionat şi dreptul de deducere a TVA aferenta achiziţiilor de autoturisme şi combustibil.
Măsura a avut efect imediat. Ştiu eu câţiva patroni care la fiecare sfârşit de an îşi luau maşini de lux pentru a mai ascunde puţin TVA-ul datorat şi profitul impozabil. Chipurile, investeau în firmă. În realitate singurul profit era al lor că stăteau cu 7 limuzine în ogradă, fără nicio eficienţă economică decât aceia de a nu plăti statului. De doi ani încoace parcurile de limuzine de lux nu prea sau mai înnoit. Un alt efect benefic dorit de Boc nu s-a mai întâmplat.
În schimb mii de firmuliţe de subzistenţă cu doi-trei clienţi s-au văzut în situaţia de nu-şi mai putea deduce cheltuielile cu deplasările. Trăgând line a rezultat o presiune suplimentară tocmai pe umerii ălora mai amărâţi, care, de fapt, învârt roata într-o economie de piaţă. Efecte notabile la colectarea bugetului – ioc. Aşa că ce şi-a zis premierul? “Adevăru-i undeva la mijloc”. Şi a acţionat în consecinţă.
Firmele vor avea din nou posibilitatea, începând cu anul viitor, să deducă sumele cheltuite pe carburant la maşinile folosite în transportul de persoane, cu maximum nouă locuri, şi TVA aferentă achiziţiei de autoturisme, dar numai în limita a 50%.