Când îşi văruieşte casa românul cheamă popa să-i facă o sfeştanie. În credinţa lui, el zice că aşa îi va merge bine. Cum afaceriştii noştri sunt tot oameni din popor, fac la fel când le fată vaca. Numai că la rital au mai adăugat un personaj: politicianul (sub diferite forme: primar, prefect, preşedinte de Consiliu Judeţean, parlamentar, ministru, simplu consilier sau reprezentant).
Rolurile celor doi par la prima vedere la fel de ezoterice. Între popă şi politician mai există o asemănare: sunt la fel de ignoranţi în domeniul de activitate în care face banii cel care i-a chemat. Dacă tradiţionalul popă dă cu agheazmă şi invocă protecţia divină, care-i rolul politicianului sau care-i legătura lui cu magazia de lemne? Îl ajută cu ceva? Îi dă ceva? Îi scade impozitul? Îi aduce clienţi? Nu!
Eu cred că afaceristul cheamă politicianul din două motive clare: pentru a-i face şi pentru a nu-i face. Pentru a-i da avizele, aprobările şi alte documente necesare activităţii fără a-l plimba de la Ana la Caiafa. Şi pentru a nu-i trimite controalele pe cap.
O altă asemănare dintre popă şi politician este că amândoi vor plata serviciului prestat sub formă de donaţie pentru”Cel de sus”. Diferenţa este că în timp ce primul o încasează pe loc, o singura dată, cel de al doilea trece de mai multe ori, cu precădere în campaniile electorale.
