Tragedia din Muntenegru. O ştie toată lumea până în cel mai mic detaliu. Au avut grijă televiziunile.
Reacţia autorităţilor a fost relativ corectă până a aflat Ponta. Cât au gestionat-o Arafat şi Duşa a fost eficienţă şi discreţie. Când au avut nevoie de semnătura „cârlanului”, au început artificiile.
Slujbe la aeroport, despăgubiri de milioane de euro. Totul a culminat cu decretarea de zi de doliu naţional.
Personajele prezente la slujba de la aeroport mi-au adus aminte de starea de vomă care mă cuprinsese în 2004, când am văzut vedetele de la Antena 1, cu ochelari negri şi costume de mii de euro, coborând din gipane la Mihăileşti. Veniseră, chipurile, să-şi plângă rudele mult mai sărace, sclavii aş putea spune, morţi într-o explozie.
N-am înţeles cui foloseşte toată circăraia asta de acum.
În Muntenegru au murit 18 români plecaţi în concediu. Nu erau pe front, nu i-au atacat teroriştii. Au murit, cel mai probabil, din cauza unui şofer cretin. Este adevărat că n-au nicio vină ei, însă nici n-au vreun merit special.
La Mihăileşti au murit tot atâţia români, cu specificaţia că printre ei, cel puţin jumătate se aflau la datorie (pompieri, poliţişti).
Atunci, Adrian Năstase, deşi se afla în apogeul carierei sale politice, n-a avut curajul să decreteze zi de doliu naţional. Acum Ponta e prima bocitoare a ţării.
