ponta daimlerAm convingerea că Victor Ponta nu dorește să intre în turul doi al alegerilor prezidențiale. Face eforturi în sensul acesta.

Gafe peste gafe. Numai că în ultimele săptămâni parcă le-a legat voit:

– Lansarea candidaturii, zâmbind americănește, printre viiturile oltenești și bocetele înnecaților a dat ca dracu. Putea măcar să-și schimbe discursul, să-l adapteze vremurilor nenorocite pe care le traversa.

– După discuția despre scăderea CAS și acoperirea MTO de la Cotroceni, ratată complet, catastrofală din punct de vedere al imaginii publice, Ponta insistă că n-a greșit și readuce subiectul în dezbatere publică de câte ori are ocazia.

– Prezidențiabilul pesedist ortodox gafează și când o ține langa cu etnia și religia. Astfel, are ocazia să rămână, absolut descoperit în fața unor contracandidați ca Predoiu sau Cristian Diaconescu.

– Vicepremierul ne-biped, ministra culturii cu limba română la ”limbi străine” îi alterează grav șansele de a strânge voturi de la ultrașii naționaliști, oricât ”s-ar mândri” că-i roman și ortodox.

– Nominalizarea lui Manda, habarnistul, finul nașului Zgonea îi consolidează, în aparență, relațiile în partid. În realitate i le dinamitează.

– Rectificarea pozitivă a bugetului, care-i negativă, până la urmă, e altă gafă inexplicabilă.

– Amnistia pensionarilor  escroci, pe motiv de sinucidere, îi va ridica în cap cel puțin pensionarii nemulțumiți de recalculări.

– Bâlbele în cazul Duicu.

– Liberalii lui Tăriceanu, nostalgicii USL, l-ar fi votat pe el. Acum au candidat propriu.

– Scandalul de la ”2 și-un sfert”, trădează nesiguranță maximă într-un domeniu în care Băsescu a excelat.

– Hidroelectrica. – CNADRN. – Readucerea în discuție a plagiatului.

Dac-o ține în ritmul acesta, la Congresul de confirmare a candidaturii, programat în septembrie, delegații PSD vor fi nevoiți să desemneze pe altcineva, pe modelul ”dragă Stolo”.

Sau poate tocmai asta se vrea.

Totuși, Ponta poate ajunge președinte, dar nu datorită forței propriul partid, ci din cauza Opoziției anemice.