Liberalii lui Crin au fost lăsaţi în ofsaid de trei ori în ultimele zile. Prima dată când Băsescu l-a numit pe liberalul (suspendat ce-i drept, dar tot liberal rămâne) Ungureanu. Au urmat numirile în acelaşi registru. Deranj mare! Apare foarte serios problema revendicării liberalismului românesc. Ungureanu ţine sus stindardul “dreptei”. Crin s-a lipit cu socialiştii, mai mult, renunţând la teme pur de dreapta de dragul uniunii. Mai este şi Felix în noua familie a PNL-ului. Ce să mai creadă electoratul de dreapta. S-o ia a stânga de dragul lui Antonescu în speranţa că vor găsi o scurtătură care să-i ducă din nou în dreapta scenei politice, sau să-l creadă pe Băsescu că s-a înamorat de dreapta şi nu a încercat s-o omoare, ci s-o promoveze? E pentru prima oară când se poate pune serios această întrebare şi liberalii autentici o simt ca un cuţit în rană. Mai este şi problema unor lideri liberali nemulţumiţi de Crin şi care ar vira de ieri la PDL, însă n-au încredere în Băsescu.
A doua oară au fost lăsaţi în afara jocului de marele aliat de la stânga. S-au simţit trădaţi de discursul din Parlament a lui Victor Ponta. Situaţia e oarecum bizară din mai multe motive. Odată că după mult timp Victoraş a devenit Victor. Adică a dovedit maturitate. A avut un discurs european, echilibrat, aş zice chiar de forţă pentru că a anulat toate acuzele Puterii. A vrut să arate românilor că acolo unde ţara are nevoie pesediştii pot pune umărul. Sigur că nu va avea nicio finalitate, dar măcar a încercat. Şi o a doua bilă alba pentru Ponta tine de capitolul imagine. Dacă marţi şi miercuri vedetele au fost Ungureanu şi echipa sa, joi, prin acest discurs, Ponta le-a cam luat faţa. El a fost vedeta zilei şi încă una pozitivă, fără istericale, frustrări sau alte elemente de acest gen. Indirect l-a băgat la colt pe Crin, cel care a crezut probabil că este singurul vector de imagine în USL.
A treia lovitură luată peste ochi de liberali a fost intervenţia lui Ilici Iliescu. Bătrânul bolşevic le-a arătat cuşca şi lui Victor şi lui Crin. Fraza “Dacă nu te descurci cu Antonescu, vorbesc eu cu el” este echivalentul a “gata băieţi cu joaca, eu sunt jupânul aici, vă bat de vă i-a dracu dacă nu faceţi cum vă spun eu”. Iar pentru liberalii autentici aceasta este probabil ultima frondă pe care o pot suporta, Iliescu să facă instrucţie cu preşedintele lor.
