Ca într-un veritabil partid democratic pedeliştii se ceartă ca chiorii. Au trecut peste o campanie fără să-şi muşte jugularele, însă n-au putut trece peste ziua votului şi nopţile înconjurătoare. Aş fi vrut să scriu ceva serios despre PDL, însă nu pot. Nu-mi permit ei, evenimentele pe care le provoacă, declaraţiile pe care le dau.
Unii speră să fie o logică în mişcarea browniană iscată. Nu-i. Ar putea ieşi ceva bun, doar printr-un noroc chior (nu-ş ce am de tot invoc handicapul ăsta 🙂 ).
Deocamdată, doar şi-au suit poalele-n cap şi urlă, scheaună sau miaună – fiecare după putinţă sau fiinţă. Dacă mai stau mult cu fustele ridicate ar putea să-i tragă curentul şi atunci se lasă cu spitalizare, ori le va veni unora chef de sex şi se lasă cu vreun viol.
Oricum, sunt dizgaţioşi.