Pe Romeo Stavarache, pe Dragoş Benea, pe bloggeri, pe ziarişti, pe popi, pe liberali, pe uselişti şi nu în cele din urmă pe băcăuani. Data asta nu e supărat pe Băsescu, Guvern şi PDL. Pe Stavarache îl ironizează în toată scrisoarea. Cam subţire ironia. Se putea mai acid. Elementele folosite sunt „domestice”, cumpărături, facturi, golf, costume, Bruxelles, curajos, inconştient sau poate doar prostuţ. Nu transpare nicio acuză mai serioasă. Pe Benea, însă, îl pocneşte rău: „un fel de căţel”, uşor de păcălit.
După scrisorica asta Nicolae se va întoarce în PSD doar dacă va pleca Benea. Nici colegii săi de partid nu sunt iertaţi: „partenerii aştia ai voştri din USL tac mâlc şi execută tot ce-ţi trece ţie prin cap. I-ai dresat bine. Cum le arunci un os cum se gudură pe lângă tine o lună, două.”
De preoţi se ia că l-au primit pe Romică să-şi facă reclamă la altar. Aici nu greşeşte prea tare, dar e o practică.
Bloggerii sunt tăvăliţi că lucrează pe bani, de parcă Zaharia a făcut voluntariat toată viaţa lui şi e ceva reprobabil să tai facturi.
Interesantă este poziţia lui Nicolae vizavi de presa băcăuană: “Aşa ceva nu ai să vezi pe aici pe la Bruxelles unde presa este încă liberă. Dar tu, diabolic cum te ştiu, ai reuşit să-i cumperi pe toţi!”. Adică cum, Stavarache i-a cumpărat şi pe cei de la Deşteptarea? Sau ei nu sfac parte din “presa băcăuană”?
Marea greşeală(electorală) o face când se ia de băcăuani, pe principiul: cei care-l susţin şi votează pe Stavarache sunt ”păcăliţi”, adică fraieri. Răspunsul corect este ar fi că n-au alternativă. Adică, de exemplu, Nicolae nu se ridică la nivelul aşteptărilor băcăuanilor sau nu e mai bun decât Stavarache.
