Mona Pivniceru a reuși o piruetă, pe „poante” (a se citi „declarații”), de toată frumusețea. Performanța este una remarcabilă dacă ținem cont de vârsta (20 de ani de activitate în magistratură) și greutatea (prestanță, credibilitate) doamnei ministeriabile.
Astfel, ieri dimineață, madam Pivniceru nu mai vrea să fie Ministrul Justiției. Pe la prânz, madam Pivniceru se gândește dacă să mai vrea la Ministrul Justiției. Iar seară, madama nu mai renunță la Ministerul Justiției. Nu e șantajabilă. E o mare luptătoare. Cam asta este evoluția declarațiilor de ieri a viitoarei ministrese. Ce a determinat sucirea (progresivă) la 180 de grade a poziției judecătoarei?
Dimineață, când România TV a început difuzarea imaginilor compromițătoare, cu Pivniceru în limuzina unui pușcăriaș, braț la braț cu o prietenă a acestuia, toată lumea a dat vina pe „servicii” și Băsescu. Pe la prânz, ăia de la România TV o țineau gaia-mâțu că ei sunt autorii și că „serviciile” n-au nicio implicare, lumea era ușor confuză. Seara, cam toată lumea a acceptat că jurnaliștii de la România TV sunt autorii, deci „serviciile” n-au nicio treabă.
Adică, pe madam Pivniceru o doare-n cur de presă, însă îi tremurau chiloții dacă vine vorba de „servicii”. Fapta era aceeași. Ce treabă are opinia publică? Ea e Mona, cetățean al republicii, și poate să ude și canapeaua, după care face o piruetă.
O completare: Mona balerina nu e la prima piruetă. Mi-a plăcut tare mult și aia cu „Dosarul Năstase este unul politic”.
