Să minţi, să creşeşti, să dai din coate, poate chiar să calci pe cadavre sunt metode împământenite la noi, românii, pentru avansarea pe scara socială, pentru rezolvarea problemelor financiare. Iar atunci când scopul are în componenţă şi „binele copilului tău”, societatea are tendinţa să te ierte aproape instant. După o anumită perioadă, semenii te privesc chiar cu simpatie: a fost un pui de lele, dar şi-a rezolvat copilul. Bravo ei! Bine că a putut!
Lăcrima poporul când apărea martira la tv. Fiecare purtăm în suflet imaginea de icoană a învăţătoarei, a celei care ne-a pus creionul în mână, care ne-a făcut oameni. Oricât de nezdrucinate principii ai fi avut, oricât de solide ar fi fost convingerile tale, nu puteai să n-o apreciezi pe ea, martira, întruchipătoarea suferinţelor dăscălimii române şi, de ce nu, ale neamului românesc. Idealurile pe care le clama erau şi ale tale.
După niciun an aflăm că nu era decât o escroacă ieftină, care s-a vândut pe arginţii lui Voiculescu. Povestea ei, pe scurt, e aici (tot de aici e şi poza). Am fost tentat să zic, aşa cum am scris mai sus: şi-a rezolvat copilul. Bravo ei! Bine că a putut! Partea enervantă este că acum o plătesc din banii mei, pentru că falsul martiriu a transformat-o în senator al României. Copilul ei a ajuns mare expert prin ministerul Învăţământului. Poate că merită, mai sigur este că nu merită.
N-am înţeles de ce nu le-a angajat Voiculescu pe amândouă, dacă au aşa mare valoare.
