Ieri, liderii USL au dovedit o totală lipsă de inventivitate în ceea ce priveşte sloganurile scandate la mitingul de la Arcul de Triumf. Pentru că demonstranţii din Piaţa Universităţii le-au confiscat toate sloganurile, liderii USL n-au mai găsit în dicţionarul lor niciun slogan bun. „Jos Băsescu!” şi „Jos guvernul!” s-a mai strigat. Pensii şi salarii mai mari nu se putea striga. Ştiu Antonescu şi Ponta că nu e de unde. S-ar discredita imediat. Alealalte punctuale, de genul: taxa auto, Roşia Montană, legea galeriilor de fotbal (sau cu s-o numi ea), nu au „anvergură”. Ceva cu TVA-ul e prea tehnic, nu cadrează cu o adunare populară. Atunci ce strigăm?, s-au întrebat organizatorii. Libertate! Unitate! Nu s-au mai scandat demult. Poate prind.
Mie personal ambele scandări mi-au zgâriat urechile. Mai ales aia cu „Unitate!”. Poate îşi strigau între ei, adică se încurajau să se unească peneliştii cu pesedistii, ori cerşeau unitatea cu manifestanţii din Piaţa Universităţii, care numai de actualele partide politice n-au chef. Eu chiar nu vreau unitate cu ăia violenţi care incendiază ziarişti şi aruncă borduri în jandarmi, cu ăla cu tabloul lui Ceauşescu, nici cu ăia de-şi aduc copii la manifestaţii, nici măcar cu simpaticul de Mazăre pentru că poartă steaua roşie la basca de ghevarist.
N-am înţeles-o nici pe aia cu „Libertate!”. Era să uit manifestaţia s-a numit chiar „miting pentru libertate”. Definiţia cuvântului o găsiţi aici. Poate mă lămuriţi de ce s-a scandat la mitingul USL „Libertate!”. Care sunt libertăţile îngrădite de actualul regim? Cu argumente ar fi ideal, dar măcar ca idee.
