Dan DiaconescuCa breslaș foarte sărac și foarte naiv, salut condamnarea definitivă și încarcerarea unui șantajist, a unui escroc, pe numele său Dan Diaconescu.

A vrut să aibă o ieșire otevistă din scena publică. Aproape i-a ieșit.

A exprimat pe gură, probabil fără să vrea, exact ceea ce gândește despre breasla în care s-a îmbogățit.

Să vă traduc. Băi, săracilor și proștilor, eu stau în pușcărie vro doi ani și ies tot bogat. Voi tot săraci rămâneți, cu deontologia voastră, cu tot.

Salut condamnarea primită de Dan Diaconescu dintr-un singur motiv. Poate așa se prind unii că ”șantajul” nu este vreun instrument de presă, ci o infracțiune, pentru care faci pușcărie.

Și sper din tot sufletul ca toți cei care practică șantajul de presă să înfunde pușcăriile. Lor li se datorează, într-o măsură considerabilă, halul în care arată presa băcăuană.

M-am plictisit să explic unor ”patronași” că nu asta-i presa, că ăia care au venit și le-au cerut bani ca să nu-i ”picteze” prin nu-ș ce fițuică nu-s ziariști, ci doar infractori.

M-am plictisit să le explic unor ”investitori” că din presă nu te îmbogățești instant și nici nu ajungi președinte (de Asociație) dacă-ți scriu în strună unii lingăi (ăștia sunt doar unelte).

Cunosc și eu câțiva DeDei de ăștia. Necondamnați, ce-i drept, și de aia nu risc să scriu vreun nume. De felul meu nu stau cu ei la masă și mă șterg pe mână după întâlniri inopinate.