roberturcescuTurcescu e paliu cu acte. Că-s reale, că-s făcături, hârtiile publicate de ziarist pe blogul personal n-au nicio relevanță după apariția de aseară de la B1 TV.

După cum s-a manifestat, după fracturile crunte de logică, după invocarea alandala a divinității, a judecătorilor și a introspecției, Robert Turcescu a dovedit clar că n-are toate țiglele pe casă.

Eu nu i-aș zice ”delir mistic”, așa cum afirmat alții mai deștepți ca mine, dar la fel de analfabeți în domeniul medical.  E ceva mai evoluat sau, măcar, mai amestecat.

Am convingerea că aceeași impresie o aveau și colegii săi de platou. S-au purtat cu el ca și cum aveau alături un nebun. Aveau capetele plecate, nu-l privau în față, încercau să nu-l deranjeze foarte tare. Doar zuza de Sorina Matei (moderatoare) a încercat ceva, însă și ea s-a oprit după răspunsul cu introspecția.

Oricum, dacă în nebunia sa Turcescu spune un adevăr, cel cu ofițerul acoperit, ar fi interesant să aflăm niște răspunsuri la întrebări de genul: cine și de ce l-a recrutat?

Bă, șpionii lu Moș Teacă, dacă așa prost plătiți, nu mă cautați să mă recrutați. 🙂

Părerea mea este că nu-i nimic adevărat, că nu-i nicio regie, nicio conspirație, înafara faptului că Turcescu a clacat. Omul este într-un soi de delir complex, iar hârtiile publicate sunt niște făcături ciudate, dar făcături.

Nu m-ar mira ca astăzi să avem o poziție oficială a serviciului de informații al Armatei (cum s-o numi el), care să susțină că lui Oprea nu-i pute gura a usturoi.