Începutul anului școlar a fost amânat, cu o săptămână (17 septembrie, în loc de 10 septembrie). Cum , „amânate”, cu aceeași perioadă, au fost și alegerile parlamentare (09 decembrie, în loc de 02 decembrie).
În țara asta totul se amână: eliberarea adeverințelor, schimbarea becurilor pe stradă, acordarea creditelor, plățile la lucrările efectuate și facturate, demararea lucrărilor, încheierea lucrărilor, semnarea contractelor, începerea campionatelor de fotbal, deciziile grele, intrarea în vigoare a legilor, codurilor și altor acte normative, hotărârile judecătorești și motivarea acestora. Întârzieri grave sunt și la „absorbția fondurilor europene”. Totul este întârziat. Toate țin de guvernanți. Nimeni nu este tras la răspundere, nimeni nu plătește, dacă tu, cetățeanul, ai de pierdut din cauza întârzierilor provocate de aceștia direct sau de indecizia lor.
Alții ne amână și ei. De exeplu, Schengen-ul. Doamne ferește să ne amâne și la plata unor fonduri nerambursabile.
Dar dacă tu, cetățeanul, întârzii cu plata impozitelor – plătești (penalități de întârziere). Dacă tu, persoană juridică, întârzii plata la TVA (chiar dacă n-ai încasat factura) – plătești (cu strigături). Dacă, tu, client al băncii, nu achiți rata lunară – plătești (cu vârf și îndesat). Fără nicio urmă de ironie, aceste forme de coerciție sunt corecte, însă, cred că ar trebui să se creeze un echilibru.
